Tags: valenii de munte   centru plasament  

“Dacă sunt mamă? Copiii mei sunt aici, la centru”, spune cu glasul tremurând de emoţie unul dintre specialiştii din cadrul Centrului pentru Copii cu Dizabilităţi “Sfânta Maria” din Vălenii de Munte. La fel ca în multe alte aşezăminte de acest fel, personalul nu este suficient pentru a face faţă numărului de copii care are nevoie de ajutor, iar salariile mici nu oglindesc o astfel de responsabilitate.

Înainte de Paşte, orfanii sau puştii ce trăiesc în centrele de plasament din România, departe de familiile lovite de sărăcie lucie şi necazuri, au parte de vizitatori care speră să le aducă un dram de bucurie în zi de sărbătoare. Cu siguranţă, oricâte daruri ar primi de la oameni care au meritul că îşi îndreaptă gândul, cu astfel de prilejuri, şi spre cei nepăstuiţi de soartă, pungile pline cu dulciuri, jucării şi haine nu vor putea compensa dragostea unei mame plecate la muncă peste hotare, de ani de zile, sau sentimentul de siguranţă şi iubirea pe care ar trebui să le insufle prezenţa unui părinte.  Totuşi, un lucru cât de mic înseamnă pentru aceşti pui de om cu experienţele de viaţă ale unor adulţi încercaţi greu de soartă, un moment în care îşi mai iau gândul de la cele de zi cu zi, poate chiar speranţa că oamenii de dincolo de universul lor restrâns pot fi, cu puţin efort, mai deschişi la suflet şi la minte faţă de problemele pe care le înfruntă. Privirile micuţilor întâlniţi în astfel de centre de plasament te pun în încurcătură din prima clipă în care se opresc iscoditor asupra ta. Nodul în gât se instalează aproape instantaneu, când percepi amestecul de suspiciune, amărăciune, curiozitate şi, abia într-un târziu, entuziasmul copilăresc. Nu eşti obişnuit să vezi aşa ceva în ochii copilului tău sau ai copiilor pe care îi întâlneşti, zi de zi, pe stradă, în parcuri sau magazine, alături de părinţii lor.

Copiii de la “Sf. Maria” aveau organizată o zi plină în Joia Mare. Imediat după ce şi-au primit cadourile de iepuraş, un autocar îi aştepta pentru a-i duce la Muzeul Antipa, apoi la Grădina Zoologică. O adevărată aventură pentru puştanii surescitaţi la gândul zilei care îi aşteapta. Totuşi, nu rămân datori şi în schimbul pungilor primite au pregătit la rândul lor daruri ieşite din propriile mâini. Suporturi pentru ouă, pictate cu păsări colorate, felicitări şi ouă magnet de frigider făcute din ipsos. Dincolo de copiii găzduiţi în Centrul de Plasament, la “Sf. Maria” primesc ajutor gratuit, în cadrul Centrului pentru Copii cu Dizabilităţi, şi o sută de micuţi cu diverse probleme, precum autism, sidrom Down şi afecţiuni locomotorii, care lucrează cu cei câţiva terapeuţi, insuficienţi ca număr, în câteva încăperi micuţe.

     „Serviciile pe care le oferim sunt gratuite, dar părinţii cheltuiesc şi câte 50 de lei ca să ajungă aici cu copiii. Trebuie să scoţi bani din buzunar cum ieşi din casă, aşa că uneori, dacă vin de mai departe, aproape că plătesc să vină până la noi echivalentul unei astfel de şedinţe la un cabinet particular, spune unul dintre terapeuţi în timp ce arată caietul cu programări, cu filele înegrite de nume”.

Pe faţa ei se citeşte dăruirea şi pasiunea cu care îşi face treaba. De altfel, atât de ataşată este de micuţii cu care lucrează şi ani de zile la rând încât mărturiseşte că nici nu s-a mai gândit să aibă copiii ei. “Copiii mei sunt aici”, zâmbeşte în timp ce priveşte spre zecile de desene făcute de mâna lor şi fotografii înrămate care surprind zilele de naştere ale unora dintre ei. La centrul pentru copii cu dizabilităţi nu vin numai pacienţi din familii dezorganizate şi extrem de sărace, ci şi copii din împrejurimi care au avut neşansa de a se naşte cu afecţiuni neuropsihice. Pentru cei cărora părinţii nu-şi pot permite să le serbeze ziua de naştere acasă, se organizează mici petreceri în sălile de la centru.

Oana Bâltoc adevarul.ro